Dupa ce am terminat Ironmanul de la Nisa, i-am zis sotiei ca "s-ar putea" sa mai vreau sa fac unul.
Uite ca a trecut mai bine de un an si sunt in postura fericita de a participa la cele mai grele evenimente de tip ironman din lume. Si asta nu o zic eu ci toate forumurile, clasamentele si persoanele care stiu ceva despre aceste concursuri.
Cum am ajuns in aceasta postura e o poveste lunga.
De pagina celor de la Norseman (www.nxtri.com) am dat printr-o intamplare nici eu nu mai stiu cum. Am tot inceput sa citesc despre ce inseamna aceasta aventura si am vazut si cateva filme despre acest concurs.
Concluzia atunci, clara si fara nici un dubiu...astia sunt dusi cu pluta. Nu am ce zice, eveniment super dar dificultatea lui era si inca este peste puterea mea de intelegere. Concluzia acum dupa ce m-am inscris, si eu sunt dus cu pluta.
Am uitat de cursa asta nebuna care incepe cu saltul in apa de 15 grade de pe un ferry in mijlocul unui fiord, unde adancimea este de 400 de metri. Am uitat si de traseul de bicicleta care te urca in primii 40 de kilometri de la cota 0 la 2100 metri altitudine si apoi mai are inca 3 urcari de-ti sare inima doar cand le vezi pe harta. Am uitat si de maratonul care urca de la 300 de metri la 1880, dar undeva in creierul meu mi-a ramas ideea : WHAT IF?!
M-am ingrasat, am slabit din nou, m-am dus la sala vreo 6 luni asa ca un experiment, am pus masa musculara pe care nu o mai pot da jos, in fine, vremea a trecut si am ajuns in octombrie fara un eveniment important in 2015.
As fi vrut sa fac toate triatloanele din Romania, dar parca nu era ceva care sa ma mobilizeze. Inca un Ironman, poate, dar unde?
Asa a revenit ideea cu Norseman.
Intre timp mi-am dat seama ca sansele mele sunt infime pentru ca, datorita conditiilor meteo, a drumurilor, a faptului ca fiecare participant are echipa personala de suport si ca este o cursa de la un punct la altul, adica pleci de undeva si ajungi altundeva, sunt doar 310 locuri, din care jumatate sunt rezervate pentru norvegieni. Peste toate astea, la cursa participi doar daca esti tras la loterie. Se inscriu cati vor si se aleg pur aleator doar 310. Bun.
M-am inscris, dar fara prea mari sperante. Cand s-a comunicat ca sunt 2680 de inscrisi doar la sectiunea internationala si 163 de locuri am zis ca trebuie sa caut altceva.
Asa am ajuns la Swissman (www.suixtri.com) tot ironman, tot extrem si la fel de greu. Doar ca bicla e mai grea, adica mult mai grea ca la Norseman, alergarea e mai grea ca la Norseman, dar conditiile de concurs sunt mai blande. Desi nu se stie niciodata.
Cand am primit rezultatul loteriei de la Norseman, chiar daca evident ca ma asteptam, am fost un pic dezamagit. Nu fusesem selectat, dar, si acum vine partea care m-a adus in situatia de astazi, am avut posibilitatea sa ma inscriu pe lista suplimentara. Normal ca m-am inscris si pe lista suplimentara.
Cand s-au deschis inscrierile pentru Swissman, m-am inscris si aici si chiar daca au fost 2400 de oameni pe 320 locuri, am avut mai mult noroc si am fost tras la loterie.
Am platit inscrierea si la doua zile dupa, am primit un mail de la Norseman cum ca am un loc pe lista speciala si trebuie sa platesc in 24 de ore. Faza este ca atunci cand am citit eu mailul, mai aveam vreo 2 ore pana expirau cele 24 de ore si din ce am inteles pe forumuri, astia din Norvegia nu se joaca cu platile. Ai 24 de ore sa platesti, bine, nu ai platit iar bine, se da locul altuia. Vai, vai ce a fost in seara aia.
Cum sa ii spun eu sotiei ca as vrea sa ma duc si la asta, ca e o sansa unica sa particip, sper eu, la amandoua in acelasi an. CUM?
Cum sa ii spun ca peste cheltuielile de la Swissman, mai punem aproape 2k Euro si pentru Norseman in conditiile in care si Swissman este cam tot pe acolo.
Decizii, decizii, scenarii in capul meu, moduri de a-i spune, replici si intregi conversatii imaginare.
Pana la urma mi-am luat inima in dinti, am sunat acasa, am obtinut o mica sponsorizare (multumesc dragi parinti) si m-am dus cu incredere la Elena.
Puiule stii cat mi-am dorit eu sa ma duc la Norseman, uite m-au tras la loterie pe ultima suta de metri, stiu ca e scump dar am rezolvat-o, da... stiu ca imi ia si timp, stiu, stiu, dar nu mai am o sansa ca asta.
Da puiule, normal ca o sa ma gandesc ce facem cu Mihnea si cum gestionez timpul pentru antrenament. Am discutat ceva pe acest subiect.
Apoi a venit intrebarea: cate zile iti trebuie pentru Norseman?.. si mi-am dat seama ca s-a impacat cu ideea ca ma duc. Nu a acceptat-o dar s-a impacat cu ea.
Apoi a venit intrebarea: cate zile iti trebuie pentru Norseman?.. si mi-am dat seama ca s-a impacat cu ideea ca ma duc. Nu a acceptat-o dar s-a impacat cu ea.
Apoi a venit partea cu plata. Stiam ca avem bani pe card si cand sa ma inscriu, bang... nu sunt suficienti. Ups!
M-a ajutat Marius cu cardul lui si in sfarsit am reusit sa ma inscriu si sa imi confirme participarea.
Acum sunt inca in starea aia de euforie, de parca as fi castigat la loto. De fapt sa ai posibilitatea sa participi la amandoua in acelasi an, e surprinzator, cel putin.
Am inceput sa caut deja informatii despre ambele curse si cu cat intru mai adanc in detalii cu atat cred ca anul 2015 o sa fie un an superb, plin de provocari pe care sper ca le voi depasi cu bine.
Cat despre logistica participarii la doua astfel de evenimente cu echipa de suport, coordonare, alegere cazari, avioane, masina, transport bicicleta (noroc cu baietii de la Aventuria ca ma ajuta cu un bike case de la Thule), mancare atat inainte de concurs cat si in concurs, va spun ca este un al treilea eveniment.
Cam asa incepe aventura mea catre Alpii Elvetiei si apoi, la o luna distanta, catre fiordurile Norvegiei.
Restul sunt detalii.
